Un articol marca Sporttim.ro

http://sporttim.ro/parasutism/vicecampionul-rites-antrenor-federal-si-autor-cu-capul-in-nori

Ca o completare la ştirea despre titlul de vicecampion naţional obţinut de sportivul Universităţii, Ionuţ Riteş, la C.N. de paramotor disputat zilele trecute pe aerodromul braşovean Sânpetru, punctăm şi o apariţie publicistică din acest an a aceluiaşi sportiv-antrenor, desemnat şi antrenor federal, precum şi bilanţul sportiv pe 2012 al Paramotor Club – C.S. Universitatea Timişoara.

Deşi formează o echipă tînără, piloţii de paramotor ai C.S. Universitatea şi-au găsit toate resursele necesare obţinerii unor rezultate bune şi foarte bune pe anul în curs, participînd la toate competiţiile regionale şi naţionale de profil precum şi la acţiuni demonstrative, stabilind totodată şi recorduri naţionale.

Ca rezultate, Ionuţ Riteş s-a clasat al doilea la Campionatul Naţional de Paramotor de la Sânpetru (Braşov), ocupînd primul loc în clasamentul general al celei de-a treia ediţii a Cupei „Aurel Vlaicu” la Paramotor, de la Deva, precum şi la Timişoara Paramotor Open 2012 – Search & Rescue, în acest ultim concurs fiind urmat de colegul său de club Ioan Miţiga. 

Totodată, raidul Paramotor Timişoara – Sighişoara, realizat de către piloţii de paramotor ai CS Universitatea, Bogdan Avram şi Mugur Ioniţă, a stabilit un record naţional, cu o distanţă parcursă de 285 kilometri, într-un interval de 4 zile.

Ca o noutate, C.S. Universitatea Timişoara a organizat în acest an, în premieră naţională, Timişoara Paramotor Open 2012 – Search & Rescue, competiţie sportivă în care s-a încercat şi s-a şi reuşit demonstrarea utilităţii paramotorului în cazul situaţiilor de urgenţă, concretizată prin găsirea victimei din proximitatea albiei râului Timiş în doar 8 minute. Campionatul Naţional de Paramotor a fost de asemenea organizat de C.S. Universitatea Timişoara, împreună cu Federaţia Aeronautică Română, Aeroclubul României şi Asociaţia Sportivă Phoenix Club ’89.

Sportivii “înaripaţi” ai Timişoarei mai pot menţiona în activitatea pe anul în curs şi implicarea în acţiuni umanitare de căutare/salvare şi aerofotografiere/aerofilmare a zonelor afectate de calamităţi naturale, prin afilierea la Compartimentul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă (SALVO TIMIŞOARA), organizaţie ce funcţionează în subordinea Primăriei Municipiului Timişoara, înfiinţarea Subcomisiei de Paramotor în cadrul Federaţiei Aeronautice Române, ocazie cu care antrenorul Ionuţ Riteş a fost ales antrenor federal, dar şi participarea la AeroNautic Show 2012, organizat pe Lacul Surduc, comuna Fîrdea, judeţul Timiş (http://www.aeronauticshow.ro/).

Anul 2012 a adus şi lansarea cărţii de aviaţie “Cu capul în nori”, semnată de Ionuţ Riteş, antrenor al secţiei, şi Bogdana Balmuş, din care reproducem un paragraf, conform www.aviatori.ro: “Mă îndrept apoi nesigur către uşa deschisă. În secundele acelea mi-au trecut fel de fel de gânduri prin minte. “Ce caut aici? Nu aveam altceva mai bun de făcut? Nu m-a obligat nimeni, din contră, mi-am dorit cu ardoare să devin paraşutist. Of, ar fi jenant să nu sar. Am mers prea departe…”. Moga îşi propteşte piciorul în uşa deschisă ca nu cumva să cad pur şi simplu peste bord.. Se uită calm spre pământ, îşi mută privirea la mine şi spune sec: “Salt!” sau, mă rog, parcă a zis ceva, dar nu-mi dau seama ce. “Salt!” repetă, de data asta foarte clar. Intenţionez să sar, ceva mă reţine, fac jumătate de pas înapoi, după care se petrece ceva ciudat. Intru în transă: nimic nu mai contează, realitatea dispare cu tot ce mă înconjoară, motorul avionului nu mai huruie, a dispărut mirosul înţepător de combustibil… văd doar uşa larg deschisă cu care duc o ultimă bătălie. Eu sau ea? Golit de gânduri mă proptesc bine în uşă, mă flexez şi sar. Mă loveşte instantaneu curentul dar de elicea aeronavei, văd avionul cum o ia brusc în sus (de fapt eu cădeam) şi, pentru o fracţiune de secundă, mă izbeşte o linişte teribilă. Primul instinct e să te agăţi de ceva. Mintea-mi dă comanda să mă salvez, dar realizez că n-am nici un punct de sprijin. Aproape că mă bufneşte râsul la gândul ăsta. Imaginile din desenele animate, când personajele aflate în picaj se agaţă de diverse obiecte aflate în cădere, mi se derulează cu repeziciune. Doar cinci secunde a ţinut avalanşa de senzaţii şi gânduri. Atât a durat de la salt până s-a deschis paraşuta. Privesc în jos, mă orientez, trag de comenzi, constat că nu se rupe nimic oricât de tare aş trage, încerc o pilotare profană şi aterizez”. [pag. 15-16]

„Cu capul în nori”, o carte semnată de Ionuţ Riteş, sportiv, antrenor al secţiei de paramotor la CS Universitatea şi antrenor federal, şi Bogdana Balmuş