Universitatea de Vest Timisoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Specializarea Psihologie

Psihologia aplicata in transporturi

Coordonator : Prof. univ. dr. Mihai Hohn

Student : Gheorghiu Mateas Iolanda

2012

1. Tema prezentării : Saltul cu parasuta de la altitudinea de 4.000 m a unui copil

2. Subiect : Mihnea Riteş, sex masculin, vârsta 10 ani

3. Câteva date tehnice : Mihnea a fost însoţit de instructorul de zbor Ramiro Nicolau. Avionul din care a avut loc lansarea este un turbopropulsor de tipul Pilatul Porter.  Viteza avionului la lansare a fost de aprox. 120 km/h. Lansarea s-a efectuat de la 4.000 m, cu cadere libera de 1 minut. Deşi sunt 2 persoane, viteza de cădere este tot de 180-200 km/h deoarece au o parasuta stabilzatoare care, pe lângă rolul stabilizării în cădere liberă îl are si pe cel de armonizare a vitezei de coborare la viteza anterior menţionată. Fără paraşuta stabilizatoare viteza ar creste la aprox. 250-300 km/h, in functie de greutatea pasagerului. Pozitia de cadere a fost cea de stil clasic. Dupa deschidere, viteza de coborare cu parasuta deschisa este de 3-5 m/s, ca şi la celelalte parasute; asta datorită faptului ca anvergura parasutei tandem este mai mare, deci şi suprafata portanta.

4. Elemente de psihologie aplicată în transporturi : a) Percepţia şi estimarea timpului sunt relative. În timpul căderii libere apare o deformare  a estimarii duratei timpului, în sensul că secundele par a se transforma în minute. La copii, acest fapt este şi mai pronunţat. De asemenea, percepţia mişcării are o mare valoare adaptativă. După părăsirea avionului, primul lucru pe care paraşutistul îl face e să se orienteze (dacă e primul salt, e un mediu nou iar solicitarea e şi mai mare). În realizarea percepţiei mişcării o semnificaţie enormă o are analizatorul visual. b) Stresul – Răspunsul psihologic imediat la stres este alarma. În caz de stres, sistemul simpatic este activat. Neuronii postganglionari ai sistemului eliberează norepinefrină şi epinefrină (adrenaină). Aceasta din urmă, stimulează nervii, care la rândul lor stimulează ţesuturile din corp. Rezultatul: reducerea activităţii tractului gastrointestinal, creşterea ritmului bătăilor inimii şi a tensiunii arteriale, dilatarea arterelor coronare şi a bronhiilor. c) Dopamina este neurotransmiţătorul care creşte nivelul de adrenalină. Aceasta provoacă senzaţii extreme de energie, plăcere şi alertă. Un coleg mi-a spus: “Chiar daca aveam emotiile si frica date la maxim, descarcarea de dopamina de la sfarsit face toti banii. Adica alergam dupa starea de „drogat”. Si nu doar eu, ci toti… Drogati natural… Evident dupa ce frica trece (nu in totalitate), ramane placerea in forma pura, rar intalnita prin alte parti”. d) Serotonina inhibă adrenalina. Efectele ei se fac resimţite incă din aer, când după deschiderea paraşutei persoana e inundată de un val de euforie. Imediat după aterizare, toţi cei care au sărit – fără excepţie – spun: “mai vreau să sar o dată.”